Pe o bancă în parc, vin şi râd cu prietenii care apoi pleacă.
Iar eu rămân plângând că ei au plecat uneori din întreaga mea viaţă.
Iar el întotdeauna acolo el mă mângâie pe cap când eu cred că e vântul stă întotdeauna în spatele meu.
Mă întorc puţin mirată este cel pe care în mod eronat crezusem că l-am aşezat eu din prea mare iubire pe piedestalul aurit.
Când el de fapt stătea acolo, doar pentru ca acolo era locul său.
About The Author
