Puse punct iubirii noastre şi nu mai voia s-o ia de la capăt. Îl tenta un nou aliniat.
L-a rugat pe dentist să-i pună dantură de aur. Era astfel convins că tot ce spunea era de preţ.
Este tot mai îngrijorat de existenţa în lume a canibalilor în timp ce se înfruptă cu nonşalanţă din sentimentele iubitei lui.
-Eşti o larvă! I-a spus fluturele surorii sale mai mici, omida! Iar omida, de ruşine nu s-a mai făcut fluture niciodată.
„Eşti prea rece!” i-a spus Soarele, Lunii… de supărare că nu a reuşit s-o atingă niciodată.
Era un colecţionar de obiecte de valoare. Doar sufletul iubitei sale nu reuşi să-l cumpere cu nici un preţ. Şi-atunci se orientă spre un suflet mai ieftin!
Mă întreb dacă nu este mai important să fii vioara întâi a unui om oarecare decât vioara a doua a unui om special.
Perla adevărată are preţul ridicat de singurătatea ce-o apasă stand în scoică. Stătea între două iubiri şi toţi îl invidiau. Dar el ştia adevărul. Stătea între două prăpăstii.
A aprins becul, să-şi facă ordine printer gânduri. Şi speriat de ce haos a găsit, a stins repede lumina, bucurându-se în continuare de întuneric.